Obturbatie dentara Chisinau

Fiecare material de obturaţie prezintă avantaje si dezavantaje . Determinarea materialului optim pentru dvs. se face pe baza gradului de dificultate a reconstrucţiei, eventualele alergii la anumite materiale, locul obturaţiei şi costul materialului. Caracteristicile diferitelor materiale de obturaţie sunt:

• Obturaţiile din aur: sunt confecţionate pe comandă în laborator şi apoi cimentate pe dinte. Inlay-urile din aur sunt bine tolerate de ţesutul gingival şi pot rezista peste 20 de ani. Din aceste considerente, mulţi medici consideră aurul drept cel mai bun material de obturaţie. Însă este şi cel mai scump şi lucrarea necesită vizite multiple.
• Obturaţiile din amalgam (argint): sunt rezistente la uzură şi relativ ieftine. Însă, datorită culorii închise, sunt inestetice comparativ cu lucrările din porţelan sau compozit şi nu se pot folosi în zonele vizibile ale cavităţii bucale, ca dinţii frontali.
• Răşinile compozite: pot fi alese în culoarea dintelui, de aceea sunt utilizate în locurile unde se preferă un aspect natural, estetic. Ingredientele se amestecă şi se inserează direct în cavitate, unde se întăresc. Răşinile compozite nu sunt materialul ideal pentru obturaţii mari, pentru că se contractă şi se pot uza în timp. În plus, se pătează de la cafea, ceai sau tutun şi nu durează mai mult decât alte tipuri de materiale de obturaţie - în general 3-10 ani.
• Obturaţiile din porţelan: se numesc inlay-uri sau onlay-uri ceramice şi se execută pe comandă în laborator, apoi se cimentează de dinte. Acestea pot fi alese în funcţie de nuanţa dintelui şi rezistă la pătare. O reconstrucţie din porţelan acoperă cea mai mare parte a dintelui. Costul lucrării din porţelan se apropie de cel al lucrării din aur.

Dacă dintele a fost afectat de carii sau fractură pe o suprafaţă mare, medicul va recomanda reconstrucţia coronară. Caria care a ajuns la nerv poate fi tratată în două moduri: tratamentul canalului radicular (îndepartarea ţesutului moale afectat - scoaterea nervului) sau o procedură numită coafaj pulpar (care încearcă să menţină ţesutul moale în viaţă).